
Cat dor mi-e de viata de dinainte .. cand admiram ploaia si urmaream aventurile lui buratino, cel care cauta cheita fermecata,cand dupa ploaie desculta alergam prin noroi pana tipa mama la mine ... cand toate grijile erau neglijabile si toate certurile se incheiau cu o imbratisare, cand cuvintele rele incetau sa fie spuse pentru a rade.. cand nimic nu conta mai mult decat prietenia..
Amintirile ne vor umple mereu inima de emotii,ele vor trai vesnic in sufletul nostru .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu